Aiurea

Uneori, simt ca imi explodeaza capul... Ma simt ciudat si nu pot sa explic. Imi vine sa vorbesc intr-una, sau sa tac cand in mod normal as vorbi. Mintea mea de adolescent sensibil nu poate sau refuza sa inteleaga anumite lucruri, care mi se spun sau pe care le observ. Acum ma simt putin ametita si ma lovesc de toate lucrurile de prin casa dar totusi ma simt mai imuna la anumite chestii decat pana acum.... E o schimbare in mine, vazuta mai intai de cei din jurul meu si apoi de mine (culmea, nu?). Iar bat campii...

Just angie...

De la o vreme am inceput sa ascult tot felul de muzica, inclusiv rock, desi pana de curnad simteam ca imi zgaraie urechile acest gen de muzica. Acum insa descopar mereu alte si alte melodii vechi, ale celor mai tari trupe ever.... Si ma indragostesc de cate o melodie si o ascult pana ma plictisesc de ea. :D Asa e acum cu o super piesa Rolling Stones, veche rau... Angie :X Enjoy! Aaaaa.... am uitat sa spun ca mi-a recomandat-o Andrei, un coleg. :D

aiurea

Ideea e ca tu nu trebuie sa stii, si nici nu o sa stii vreodata... Iar eu nu o sa ma dau de gol in fata ta, pentru ca nu imi sta gandul la chestii de genul asta acum doar ca e o sensibilitate a mea....

Impresii

Deci... nu cred ca are vreun rost sa povestesc aventura pe meleaguri satmarene asa cum a fost, faptele in sine, intamplarile, deoarece tin totusi de o anumita intimitate, insa as vrea sa zic cate ceva despre experienta in sine, despre efectul pe care l-a avut aceasta experienta asupra persoanei mele.
Asadar, as vrea sa spun ca oamenii din acea zona m-au impresionat pozitiv prin modul lor de a gandi, de a aborda lucrurile. Peste tot pe la magazine, prin internatul in care am stat, oamenii s-au aratat extrem de amabili si de prietenosi, de respectuosi si de draguti, lucru pe care nu-l vezi in partea estica, in zona in care stau eu. Cel putin nu la fel de mult... diferenta totusi se simte. Peste tot te intampinau cu zambete, te intrebau cum pot sa te ajute, iti raspundeau calm la intrebari. Si asta mi-a placut mult.
Si orasul mi-a placut, chiar daca nu are prea multe chestii de aratat. E curat, plin de flori, nu exista caini vagabonzi (cel putin eu nu am vazut).

De asemenea, faptul ca am stat atata timp cu persoane de aceeasi varsta cu mine sau de varste apropiate dar cu aceleasi pasiuni ca mine, a fost ceva foarte frumos, foarte interesant, ceva care mi-a oferit posibilitatea sa descopar alte lucruri despre oameni in general dar si despre mine personal. Emotiile dinaintea aflarii subiectelor, cand stateam in sala asteptand impreuna cu un alt coleg din acelasi oras cu mine insa cu mai multa experienta in acest sens, discutiile de dupa afisarea baremelor, intrebarile de genul "cum ti s-a parut? "ce ai facut?" "a fost ok" sau "o sa iau o nota minunata", noaptea in care s-au afisat rezultatele, cand m-am cautat pe lista aia lungaaaaaaaaa.... toate mi-au ramas in minte si au locul lor. Discutiile pana la 4 dimineata cu colegele de camera despre diverse chestii, glumele, jocurile, excursiile pe care le-am facut, felul cum ne-au primit oamenii din zona, totul si-a gasit un loc in sufletul meu sensibil.
Inca mi-e dor de toate acestea... chiar si de mancarea aia aproape imposibila, dar pe care o mancam pentru ca ne indemnam toti, la gramada.... :)) Si in fine drumul inapoi, despartirea la gara dar promisiunea ca o sa pastram legatura si ca o sa vorbim in continuare.... Si chiar facem asta! Asta mi-am dorit: sa imi fac noi prieteni, sa descopar noi lucruri... Frumos, nu? :)

Am revenit :)

Desi m-am intors de vineri dimineata, abia acum am reusit sa mai intru pe aici deoarece netu' meu a facut figuri si abia am reusit sa trimit cateva mailuri de Pasti pe la cativa cunoscuti. C'est la vie! In orice caz nu am avut net atata timp cat sa bat campii pe aici... :)) Dar sa revin...

Plec...

Am reusit in sfarsit sa ma trezesc dupa o noapte in care nu credeam ca o sa dorm prea mult. Asa mi se intampla mereu in noaptea dinaintea plecarii undeva, iar azi noapte a fost cam la fel. Azi dupa-amiaza plec spre Satu-Mare, unde are loc faza nationala a Olimpiadei de geografie 2009. Sincera sa fiu, nici nu stiu cum am aterizat la aceasta olimpiada, pentru ca la inceputul anului eram convinsa ca vreau sa ma duc la istorie. :D Culmea! Istoria a fost dintotodeauna marea mea dragoste (si inca ramane in adancul meu) , dar geografia a reusit sa ma prinda anul acesta mai mult ca oricand. Chiar devine o alta pasiune a mea, dupa citit, muzica, si alte chestii aiurea. So, trenul va ajunge la Satu-Mare dupa vreo 13 ore de mers (iar nu cred ca o sa dorm).
Ne auzim cam vinerea viitoare. Macar de Pasti sa fiu si eu pe acasa! :)

Sentimentalisme

Azi m-am trezit cam greu pt ca aseara am stat iar pana tarziu pe mess (oare de ce?). Cand am deschis ochii, am simtit razele soarelui cum intra pe fereastra dar curand am vazut ca nu era decat clipa cand norii s-au dat putin la o parte.... Acum e innorat, soarele se tot ascunde iar eu ma simt asa de ciudat, de parca n-as fi dormit de vreo 3 zile. Lista de mess se goleste din ce in ce mai mult deoarece toti pleaca, fiecare la treaba lui, sa se bucure probabil de vremea totusi calda de afara, iar eu stau, inca stau si astept sa apara acel cineva de aseara. Dar sigur astept degeaba, iar eu stiu asta... Ma simt ciudat... Mi-am schimbat poza de pe desktop dupa mult timp in care am avut un apus de soare superb; am pus o floare scaldata de razele soarelui, poate ca sa simt parfumul ei, poate ca sa simt caldura soarelui care azi imi lipseste.

Again I barked up the wrong tree, but "c'est la vie".... parca trebuia... :)) De maine, incetez cu sentimentalismele! Dixi!

Changes in my life...

Ce bine e sa te bucuri de libertate! De cand a venit primavara, cam de saptamana trecuta am inceput si eu sa observ tot ce este in jurul meu, cat de mult s-a schimbat natura, cum totul a revenit la viata.... Pana acum nu ma uitam decat pe unde merg, ma interesa cum e vremea doar ca sa stiu cu ce ma imbrac a doua zi. Acum, insa, ma trezesc dimineata si ma uit pe geam cautand sa vad ce pomi au mai inflorit, ce flori au mai rasarit... De la o vreme , pot sa spun ca privesc cu alti ochi natura din jurul meu, fenomenele care au loc in jurul meu.... Aparatul foto sta mereu "in priza" pentru ca mereu am cate o pofta nebuna de a surprinde natura in toata splendoarea ei, poate ca sa o privesc mereu asa cum era in momentul respectiv, cand mi-a atras mie atentia.
Cred ca pasiunea pentru geografie (care se manifesta din ce in ce mai intens) isi are rolul in chestia asta. Oriunde merg, privesc in jur sa vad daca mai observ cate ceva spectaculos sau doar frumos... Chiar imi place fenomenul acesta!

Masa Tacerii

Pentru inceput...

Deci... sa vedem... Primavara abia si-a facut simtita prezenta, ca eu gata incep cu schimbarile de primavara! Daca tot ma vait ca ma plictisesc in ciuda tuturor activitatilor pe care le desfasor in fiecare zi, nu aceleasi in fiecare zi!, am zis ca nu strica inca o ocupatie: un colt de net care sa fie doar al meu, unde sa scriu tot ce-mi trece prin cap... cam asta e scopul... sa postez tot ce imi vine in minte, poate asa o sa tin minte toate chestiile aiurea care imi vin pe neasteptate in creier! :)) Nu vreau sa para un jurnal, pentru ca jurnalul mi s epare o pierdere de timp, in sensul ca nu ma simt atat de singura ca sa tin un jurnal, adica am cu cine vorbi, cu cine discuta mereu. Nu-mi trebuie sa vorbesc cu o foaie, fie ea si virtuala! :D Sa zicem doar ca acest colt de net este o chestie facuta din placere si din distractie, din dorinta de nou si din capriciu...