Deci... nu cred ca are vreun rost sa povestesc aventura pe meleaguri satmarene asa cum a fost, faptele in sine, intamplarile, deoarece tin totusi de o anumita intimitate, insa as vrea sa zic cate ceva despre experienta in sine, despre efectul pe care l-a avut aceasta experienta asupra persoanei mele.
Asadar, as vrea sa spun ca oamenii din acea zona m-au impresionat pozitiv prin modul lor de a gandi, de a aborda lucrurile. Peste tot pe la magazine, prin internatul in care am stat, oamenii s-au aratat extrem de amabili si de prietenosi, de respectuosi si de draguti, lucru pe care nu-l vezi in partea estica, in zona in care stau eu. Cel putin nu la fel de mult... diferenta totusi se simte. Peste tot te intampinau cu zambete, te intrebau cum pot sa te ajute, iti raspundeau calm la intrebari. Si asta mi-a placut mult.
Si orasul mi-a placut, chiar daca nu are prea multe chestii de aratat. E curat, plin de flori, nu exista caini vagabonzi (cel putin eu nu am vazut).
De asemenea, faptul ca am stat atata timp cu persoane de aceeasi varsta cu mine sau de varste apropiate dar cu aceleasi pasiuni ca mine, a fost ceva foarte frumos, foarte interesant, ceva care mi-a oferit posibilitatea sa descopar alte lucruri despre oameni in general dar si despre mine personal. Emotiile dinaintea aflarii subiectelor, cand stateam in sala asteptand impreuna cu un alt coleg din acelasi oras cu mine insa cu mai multa experienta in acest sens, discutiile de dupa afisarea baremelor, intrebarile de genul "cum ti s-a parut? "ce ai facut?" "a fost ok" sau "o sa iau o nota minunata", noaptea in care s-au afisat rezultatele, cand m-am cautat pe lista aia lungaaaaaaaaa.... toate mi-au ramas in minte si au locul lor. Discutiile pana la 4 dimineata cu colegele de camera despre diverse chestii, glumele, jocurile, excursiile pe care le-am facut, felul cum ne-au primit oamenii din zona, totul si-a gasit un loc in sufletul meu sensibil.
Inca mi-e dor de toate acestea... chiar si de mancarea aia aproape imposibila, dar pe care o mancam pentru ca ne indemnam toti, la gramada.... :)) Si in fine drumul inapoi, despartirea la gara dar promisiunea ca o sa pastram legatura si ca o sa vorbim in continuare.... Si chiar facem asta! Asta mi-am dorit: sa imi fac noi prieteni, sa descopar noi lucruri... Frumos, nu? :)
joi, 23 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu